Acum ceva timp am achizitionat de pe dealfever o oferta de tratament cosmetic despre care – ma iertati daca ati mers pe recomandarea mea, nu ma asteptam deloc sa se intample cum urmeaza sa povestesc – am si scris pe blog. Intr-un final am reusit sa si ajung la tratament, si anume aseara.

Citisem pe urbo.ro nu tocmai de bine despre salon dar am zis sa merg, totusi, daca tot platisem.

Prima impresie la intrarea in salon: destul de murdar si dubios si… in fine, urat. Dar am zis ca nu-i vina lor ca asa se intra in cladire, au incercat ei sa faca intrarea mai putin socanta lipind pe pereti diverse poze cu coafuri si modele, cam ca in camera unui personaj din filme obsedat de o anumita persoana pe care o bantuie :))) Si intrarea se facea pe langa un magazin de etnobotanice – iarasi nu au vina ei. Am taiat cu greu si cu respiratia tinuta “locul de fumat” al fetelor – in mijlocul scarii ce ducea in salon, fumul urcand lejer si in salon.

Bun, am intrat, am vazut scaunele portocalii care erau gri pe zonele unde se asezau clientii – solicitand cu disperare retapisari ori chiar scaune noi… imi tot spuneam: “hai ca nu e rau, hai ca nu e CHIAR ASA de rau”… Si-am lasat-o pe colega mea – am avut amandoua vouchere – si-am plecat la plimbare. M-am intors, am gasit-o relativ bumbacita dar m-am gandit ca are ten alb si e normal sa fie rosie si m-am asezat si eu pe scaun cu inima si mai stransa. (Nu cred ca schimbase prosopul, care prosoape oricum erau cam… nu foarte albe…).

Asadar, astept sa-si puna manusi, ca asa am vazut eu pe la saloanele pe unde mai fusesem… Ei da… ce pretentii si pe mine. Zic: “ok, s-o fi spalat pana sa intru eu la rand” – se spalase. Asa… incepe demachierea prin mozolire si chinul pamantului la demachiat ochii – daca i s-a parut asa de greu sa-mi dea jos creionul de care vorbeam la postarea anterioara (negru) putea sa zica sa o ajut, sau sa insiste cu un alt fel de demachiant, dar nu cred ca avea. Asa, dupa demachiere, logic (sau nu) urma abureala. Abureala a fost ok, nu foarte mult dar decent. Si se apuca sa scoata monstri… tot fara manusi… si scoate, si scoate… la un moment dat pune si lupa… n-a durut rau… Dupa asta a urmat masca, aplicata DIRECT din borcan cu pensula care statea in borcan de fel. Aceeasi pensula folosita si la colega… fara a o fi curatat, dezinfectat sau macar clatit cu… ceva.

Sa vorbim de tipuri de ten, de produse corespunzatoare tipului de ten, de povestit ce foloseste? Nu, prea complicat. A intrebat colega ce masca e si a zis ca e reparatoare or smth si a accentuat ca e Holy Land. De parca marca ar face tot – putea foarte bine sa imi puna antiage, ca era Holy Land, nu?

Ei, si dupa cel mult 2 minute o vad ca se duce la chiuveta sa umezeasca un tifon si sa-mi curete masca. Si face ea vreo doua drumuri, semn ca ma curata bine :))). Ei, asa o fi la ei, zic eu…

Trecem si de acest pas… se apuca si ma da cu un bazaici care cica inchide porii (mi-a confirmat, deci asa trebuie sa fie) si elimina roseata. Nu mirosea nici asta a dezinfectant… A insistat destul cu el, deci aici cred ca a fost de bine.

Si, la final… crema! care era groaznic de unsuroasa si pe care n-a facut altceva decat sa o intinda, nici vorba sa o maseze… Si asa am plecat eu acasa unsa ca naiba, in metrou ma facusem mica de tot si cautam sa nu ma vada nimeni stiind cum aratau ochii mei, in primul rand..

Ajunsa acasa am aterizat direct in baie, la demachiat ochii, evident, caci aratau ca dupa un scarpinat strasnic sau dupa o repriza de plans… Dar si fata trebuia curatata ca ma lua cu mancarimi de la unsoare. Ce sa vezi, discheta gri de pe pometi… si plina de fond de ten de pe lateralele fetei…

Cum arat azi? Relativ uman. Adica stiu ca aveam niste cosuri adanci jigarite in prealabil de mine si ca a scos din ele tot ce s-a putut si e normal sa fie mai maonii azi. In principiu sunt ok, din fericire.

Voucherul a fost 50 de lei. PREA MULT ca sa-ti pui tenul in pericol. Am avut, din nou, noroc cu pielea mea cea rezistenta.