Am lipsit mai bine de o luna. O luna in care am m-am desfasurat pe reprede inainte. In care n-am prea avut weekend-uri sau zile de odihna. In care am vrut sa scriu dar de fiecare data o lasam pe a doua, a treia zi sau pe niciodata. A fost o perioada in care m-am intrebat cat de mult mai conteaza pentru mine produsele de beauty. Cat mai e pasiune, cat mai e nevoie, cat a ramas inertie…
 
In ultimele 3 luni si mai bine am avut alt punct de interes: sanatatea. Cand in jurul meu se intampla probleme grave de sanatate parca toata treaba cu frumusetea devine superficiala si chiar inutila. Frumusetea vine din interior si aici nu ma refer doar la atitudine. Si simt ca m-am concentrat pe ce trebuie. Azi am aflat o veste extraordinara si sunt tare fericita ca am ajutat sa se intample ceva minunat. 
 
N-am stat prea pe roze nici cu frumusetea dar parca n-a contat. Am simtit tot timpul ca sunt pe un drum bun. Ca va fi bine. Ca eruptia gigantica de pe linia dreapta a mandibulei va trece incet dar sigur indiferent cat de neastamparate mi-au fost degetele. Si este mai bine. Cu pete mari si foarte vizibile dar care dispar cate putin pe zi ce trece. Fara tratamente extreme, fara exfolianti agresivi, fara ajutor de la vreun specialist. Stiti ca nu mai cred in specialisti cand vine vorba de tenul meu. 
 
Am descoperit produse geniale, produse bune si produse mai putin multumitoare. Am o sacosa cu varf de produse consumate. Nici nu stiu cum sa scriu despre ele, cum sa le organizez in postari. Am facut eforturi sa consum mai mult si sa cumpar mai putin. Pe alocuri mi-a si iesit. 
Desi am continuat sa mai pescuiesc cate o oja, doua mi-am facut unghiile o zi da si zece nu. Zilele urmatoare imi voi aplica protectie cu gel pe unghia naturala. Este evident ca nu ma voi abtine niciodata de la spalat de vase si, astfel, vor fi mereu exfoliate, rupte si cu oja sarita ca moi oricum sunt de la natura. 
Am facut schimbari semnificative in stilul meu de viata, schimbari care m-au facut mai puternica, mai optimista. Aceste schimbari m-au acaparat complet, a trebuit si am vrut sa studiez, sa ma informez si sa invat multe lucruri despre care nici nu visam alta data ca ma vor interesa. A fost o vara inceputa cu dezamagiri si lacrimi insa acum, toamna, incep sa se vada rezultatele eforturilor mele si, astfel, prind si mai mult curaj.
Nu vreau sa povestesc prea multe, sunt lucruri pe care unii le privesc cu scepticism, altii le admira, altii le invidiaza iar altii… sunt pur si simplu rautaciosi. Insa am suficienta sustinere pentru a merge mai departe. 
Acestea fiind (vag) spuse, ma reintorc pe blog cu speranta ca mai e cineva pe-aici 🙂
Cu drag, 
Alina