Vine o vreme când tot ce-ți dorești într-o sâmbătă seara este puțin timp doar pentru sufletul tău. O baie relaxantă, o carte bună și arome care să delecteze simțurile. Așa a fost pentru mine seara de sâmbătă. Ingredientele au fost puține, dar de efect: Tesori d’Oriente Aegyptus Cremă de duș, Tesori d’Oriente Hamaam Cremă de corp și sare amară SpringMarkt, alături de cartea Ioanei Chicet-Macoveiciuc, „Ziua în care la celălalt capăt al iubirii n-a mai fost nimeni” și un fresh de grapefruit, pentru că mă pândește o răceală.

Am folosit Tesori d’Oriente Aegyptus Cremă de duș atât pe post de spumant, cât și pentru spălat pe corp (nu este un spumant, sar eu am simțit nevoia sa parfumez puțin apa sărată). Crema te îmbie cu arome delicate, florale și intrigante, cu accente condimentate. Datorită abundenței de fosfolipide și acizi grași, extractul hidratant de papirus din crema Aegyptus lasă pielea moale, curată și fără acel film specific cremelor de duș. Toată această infuzie catifelată este completată de esențele prețioase și condimente orientale, extract de crin albastru de Nil și ulei de migdale.


Cât despre sarea de baie, sunt adepta sării de la Marea Moartă sau a sării amare. Folosesc sare amară SpringMarkt de mai multă vreme, de când am aflat ce beneficii poate aduce, atât pe partea de frumusețe, cât mai ales pe partea de sănătate. Sarea amară, sau sarea Epsom, este denumită astfel după salina Epsom din Surrey, Anglia, și nu este chiar o sare ci un mineral natural, sulfat de magneziu. Sarea amară diminuează stările de stres și relaxează corpul, atenuează durereile și creampele musculare (apelez frecvent la sarea amară după efort), ajută la îmbunătățirea circulației, reducând bătăile neregulate ale inimii și presiunea sângelui, ajută la detoxifiere, calmează durerile articulare și multe altele. Vă invit să vă documentați în legătură cu acest ingredient minunat care n-ar trebui să lipsească din nicio casă.

În ultima vreme, din cauza dușurilor ceva mai fierbinți, mă confruntam cu o uscăciune accentuată a pielii. Chiar m-am trezit într-o noapte cu mâncărimi teribile și mi-am dat seama că e cazul să folosesc o cremă de corp. Știu, sunt o leneșă, însă la crema de corp am mers pe principiul „dacă pielea nu cere, nu e cazul să mai adaug și acest pas în rutina mea”. Crema de corp Tesori d’Oriente Hammam a venit la fix. Are o textură puțin spre gel și pe lângă că nu lasă urme de unsoare nici pe mâini și nici pe corp, pătrunde foarte repede în piele și o lasă fină și moale.

Cultura marocană se leagă inevitabil de uleiul de argan (vitamina E, acizi grași esențiali) provenit din zona eponimă, Arganeria, situată pe coasta atlantică. Obținerea acestui elixir este cu atât mai fascinantă cu cât cantitatea de nuci de argan necesară obținerii unui litru din acest ulei este de 40 de ori mai mare decât a produsului final. Aroma irezistibilă a cremei de corp este obținută dintr-un mix de flori de iasomie de Sambac, portocal și clementine, împletit cu adieri de vanilie și ambră.

Raceala încă nu m-a prins. Sper să scap, chiar dacă la serviciu sunt înconjurată din toate direcțiile de oameni mai mult sau mai puțin bolnavi. Sucul de grapefruit mă ajută să scap de mucusul din gât care se formează în urma consumului anumitor alimente – zahăr, alcool, porumb, lactate.

Cât despre cartea Ioanei Chicet-Macoveiciuc, „Ziua în care la celălalt capăt al iubirii n-a mai fost nimeni”, încă nu mă pronunț. Este o lectură relaxantă, însă puțin siropoasă și cu ceva clișee pe alocuri. Am ajuns la jumătate, încă aștept să mă transpună în niște stări. Până aici povestea dintre Oana și Andrei nu mi s-a părut a fi ceva ce n-am mai citit. Să zicem că mi-am format eu niste așteptări după ce am citit recenzii, și din cauză că am stat s-o caut prin vreo trei librării până am dat de ea.

Cert e că după acest mic răsfăț am dormit ca un bebe. Și recomand rețeta mea.