Cum am scăpat de ochelari – operația ReLEx SMILE

A trecut o lună și jumătate de când nu mai port ochelari. Eram mioapă de o viață. Nici mama mea nu mai ține minte de la câți ani am purtat ochelari, aproximează vârsta între doi ani și jumătate și trei ani și jumătate. Eu nu mă țin minte pe mine copil fără ochelari. Am purtat ochelari cam 22 de ani și încă vreo 12 am purtat lentile de contact.

Am avut o miopie de -5.50 la ambii ochi, fără cilindri sau alte probleme. Miopia s-a oprit din evoluție în jurul vârstei de 19 ani. Cam asta fusese și aproximarea tuturor medicilor care m-au văzut de-a lungul timpului.

Multe persoane din jurul meu apelaseră la operația Lasik, însă, după o discuție de mai bine de o oră cu un medic oftalmolog care mi-a inspirat încredere, am decis că nu voi face această operație – exista riscul ca miopia să revină și după vârsta de 40 de ani să port alternativ două perechi de ochelari, una pentru citit și una pentru miopia care avea să recidiveze.

Apoi am aflat de de la Diana de operația ReLEx SMILE. Ea a descris pe blogul ei cu multe amănunte experiența operației și impresii post-procedură. Mi-am spus atunci că aceasta este operația pe care mi-o doresc, însă prețul (undeva la 17000 lei) m-a ținut în așteptare vreo doi ani. În articolul Dianei găsiți detaliile „tehnice” ale diferitelor tipuri de operații de corectare a vederii cu laser. Pe scurt, ReLEx SMILE este cea mai puțin invazivă și rezultatele sunt garantate pe viață. Pe youtube puteți vedea o grămadă de clipuri în care este filmată ori povestită această intervenție.

La începutul verii vorbeam cu o persoană din familie despre proceduri medicale și costuri și ROI și investiții, și cum e nevoie ca o procedură să coste o anumită sumă pentru ca o clinică să-și recupereze investiția și să iasă și pe profit. Atunci, sau poate a doua zi, m-a lovit ideea de a căuta pe internet cât costă operația ReLEx SMILE de corectare a vederii și în altă țară. Nu am vreo explicație legată de Praga, orașul unde am ajuns să fac această intervenție. Pur și simplu acolo am căutat prima oară.

Au fost câțiva pași, inițial diferența nu era atât de mare și eu era să mă păcălesc tare – parcurgeam pașii procedurii prin intermediul unei companii de turism medical. Aici trebuie să fac o precizare IMPORTANTĂ: citiți cu atenție termenii și condițiile ori de câte ori decideți să achiziționați ceva de pe internet. În cazul meu, era vorba de un avans necesar programării în perioada dorită de mine. Mi-am dat seama că aveam de a face cu un intermediar și am purces să caut eu clinici.

Așa am ajuns să fac… două rezervări, pentru că voiam să fiu sigură că voi face operația în cele 5 zile cât am stat la Praga. Timpul trecea și eu nu realizam în ce m-am băgat. Cumva mi se părea ceva banal. Și nu este deloc banal.

Cu câteva săptămâni înainte de operație am fost sunată de la una dintre clinici să fiu anunțată că, de fapt, operația se face la 100 km de Praga și alte astfel de detalii care-mi complicau maxim situația. Am decis să renunț la acea programare și am rămas cu programarea de la ocp.cz. Mă încântase transparența lor în materie de prețuri, prezența lor în social media (Facebook) precum și interacțiunea pe email cu ei. Mă tentase și DuoVize, dar nu am avut curaj să rezerv pentru că nu aveau prețuri detaliate pe site.

Și iată-mă-s aterizată la Praga. Am luat un Uber până la cazare (am găsit pe Booking o garsonieră foarte aproape de clinică) și apoi am mers pe jos la OCP. Consultația a ținut câteva ore, să zic vreo 4. Nu mai rețin exact, dar a fost mult mai mult decât îmi ziseseră. Nu le-a venit să creadă că eu eram în Praga strict pentru operație. M-au pus la 5-6 aparate, au măsurat secreția de lacrimi, mi-au pus atropină, iar au măsurat… Concluzia preliminară a fost că… nu prea mi s-ar potrivi operația ReLEx SMILE, pentru că aveam ochii foarte uscați (cauza: purtare îndelungată a lentilelor de contact în mediu de birou unde aerul este foarte uscat) și pentru că aveam o topografie mai neregulată la ochiul drept. Dar m-au rugat să aștept să își spună și chirurgul părerea.

Ziua aceea a fost tare tristă. Nici de oraș nu m-am putut bucura pentru că atropina fusese foarte puternică și eu nu vedeam nici cu ochelari, nici fără ei. Cine a experimentat picături cu atropină știe despre ce vorbesc, doar că astea au fost mult mai puternice. A durat cam 24 de ore ca pupila să-și revină.

A doua zi dimineața m-am prezentat la un nou control. Mă obișnuisem cu ideea că nu fac operația, că alternativa ar fi fost implant de cristalin, care costa la fel și în România și nu avea sens s-o fac acolo, mai ales că nu aveau cristalin și trebuia comandat. Marea surpriză a fost că eram ok pentru operație, doar că ochiul drept nu va fi perfect. Ochiul drept nu fusese niciodată perfect, cu nicio lentilă, la niciuna dintre cele trei testări de acest tip, din cauza topografiei. De-asta și vedeam mai bine cu lentile de contact, pentru că se pliau foarte bine pe ochi.

Ca o paranteză, importantă de altfel, rezultatul operației ReLEx SMILE este vederea pe care ai avut-o CU OCHELARI, nu cu lentile de contact.

Atunci am mai avut o surpriză – operația avea să fie făcută la clinica DuoVize, deși contravaloarea o achitam la OCP. N-am insistat să întreb de relația lor de colaborare. Pe site la DuoVize operația pare să coste ceva mai mult, cu peste 600 de euro.

M-am bucurat de Praga și am așteptat cu sufletul la gură a doua zi, operația.

Am ajuns la DuoVize in jurul orei 13. M-au mai consultat o dată, iarăși testat lentile pentru a stabili cu maximă precizie dioptriile și alte măsurători. Apoi m-au dus într-o sală de așteptare unde m-au așezat pe un fotoliu mega-comod și mi-au pus câteva ture de picături – dezinfectant și anestezic – plus halat și bonetă. Apoi am intrat într-o cameră unde medicul – Jana Mikšovská, M.D. – mi-a spus pe scurt ce urmează să se întâmple. De fel nu pun o mie de întrebări, mai ales că citisem și văzusem o gramadă de lucruri.

Am intrat în sala de operație și mi-au pus o jucărie de pluș în brațe ca să prind curaj (o vedeți în poză). Intervenția a durat cam un minut și ceva la fiecare ochi – cca 15 secunde tăietura cu laser și vreun minut extragerea lenticulei care a fost decupată de laser.

După operație am făcut o poză (pe care am primit-o pe hârtie și pe care o puteți vedea mai jos) și apoi m-au pus să aștept 20 de minute cuminte pe același fotoliu comod. Tin minte că la câțiva metri de mine era un ceas pe perete. Fără ochelari aș fi văzut doar forma rotundă, acum vedeam limbile, îmi dădeam seama cât era ora. Apoi am mai mers la un consult și mi s-a spus că operația a fost un succes.

Am plecat cu Uber. Vedeam clădirile, vedeam detalii, dar mă deranja lumina. Aveam ochelari de soare, mi se spusese să îi aduc. Nu distingeam literele pe telefon.

În cameră am încercat să stau cuminte până la primele picături – antibiotic și lacrimi artificiale (pe care a trebuit să le repet la 3 ore, timp de 7 zile, pe perioada cât eram trează). Pe net citisem că 24 de ore n-o să pot vedea pe telefon, eu după 3 ore deja dădeam mesaje familiei și prietenilor și stăteam pe Facebook.

A doua zi am mers din nou la control, de această dată la OCP. Fericire maximă, operația a fost un succes, dioptriile sunt zero. Vederea mea era refăcută în proporție de 96-97%, ceea ce oricum era minunat la mai putin de 24 de ore de la operație.

Din nou m-am bucurat de Praga în plină toamnă, cu vremea cea mai frumoasă din toate zilele petrecute acolo și cu opriri la fiecare 3 ore pentru antibiotic și lacrimi artificiale.  A doua zi am zburat înapoi la București. În total am stat la Praga 4 nopți – prima zi consult, a doua zi confirmare că mă calific pentru operație, a treia zi operația, a patra zi plimbare de voie prin Praga și a cincea zi zbor înapoi acasă.

Timp de 72 de ore n-am avut voie să îmi ating ochii sau să las să-mi intre apă în ei. M-am curățat cu ser fiziologic și m-am spălat pe cap la coafor. Timp de o lună a trebuit să port ochelari de soare și nu am avut voie la saună, la sală sau în zone cu foarte mult praf. Nu m-am machiat vreo 10 zile. Teoretic după o săptămână as fi avut voie, dar am mai stat eu puțin.

Acum, la o lună și jumătate de la operație, mă simt perfect. Uneori am mici probleme când mut privirea de pe telefon în zare, dar se reglează în 2-3 secunde, după ce clipesc puțin. Sau când intru dimineața la metrou, văd luminile cu puțin halou. Iarăși, se regleză în câteva secunde. Noaptea deja nu mai văd halouri în jurul becurilor, ceea ce mi s-a întâmplat în prima lună. La lumină bună, de zi, văd perfect!

Prețurile sunt afișate pe site-ul clinicii OCP în CZK. În lei sunt astfel: 560 consultația inițială și 7100 lei operația. Deci undeva la 7660 lei costul total al procedurii. Drumul și cazarea au costat în jur de 2500 de lei pentru 2 persoane. În România operația costă între 17000 și 17500 lei.

În România am fost la doua controale, la două clinici diferite, care mi-au confirmat, de asemenea, că toul a decurs perfect.

Rezultatele finale ale operației apar gradual, și se stabilizează după o perioadă între 6 luni și un an.

Ca o paranteză, pentru miopii mai puțin de -2.50 nu merită riscurile acestei intervenții. Dioptriile trebuie să se fi stabilizat cu cel puțin un an și jumătate sau chiar doi înaintea operației.

Vă las cu o poză din Praga, fericită fără ochelari. Dacă aveți întrebări, va rog să le lăsați în comentarii.

P.S. Am încercat să descriu experiența mea, așa cum am trăit-o eu. Nu vă recomand să faceți ca mine. Informați-vă bine înainte de a lua o astfel de decizie. Eu am avut și inspirație și foarte mult noroc. Dar aș face-o din nou, cu toate emoțiile prin care am trecut. Viața fără ochelari sau lentile de contact e minunată!